Top Menu

            In fiecare grup infractional prins e implicat fie un senator, fie un deputat, fie un judecator sau un politist. Fie toti impreuna. De fapt, asta e reteta. Un politician obraznic si nesimtit, un judecator corupt, un politist cu casa in constructie. Ca sa nu existe probleme si sa mearga treaba struna.
            Astfel de haite aduc prejudicii mari statului. Statul e prea indulgent in acest sens, legea prea permisiva. Dupa ce i-as demite urgent din functii, eu le-as pune in fata doua variante: dai inapoi toti banii furati si primesti doar cativa ani, sa te odihnesti, sau nu platesti si primesti 40 de ani cu executare. Sa nu fie chiar pe viata.

Despre autor

10 Comments

  1. In Romania:prostia,incompetenta,spaga,coruptia,
    nepotismul,hotia,infractionlitatea ,in general tot e e de rau, alcatuiesc un lant infinit care greu poate fi rupt din pacate….

  2. Asa se ajunge la evaziune fiscala si la raspunsul din ultimii ani: Nu sunt bani. 🙂

  3. Aoleu ! Iar ma simt cu musca pe caciula ! (E si normal, daca eu sunt centrul universului si am acum iar 8 ani de zic ca totul e despre mine + din vina mea.) De AIA ispasesc eu 40 de ani pana ies la pensie aici in Norvegia, pt ca nu mi-am platit datoriile fata de contribuabilii pagubiti de mine mai inainte !

    • Tocmai bine, pana ce ies eu la pensie, s-a anuntat in Forbes ca o sa scada si puterea economiei in Norvegia cu mai bine de 20 de pozitii. Am de ce sa ma simt vinovat dupa aia toata viata ca i-am distrus si pe astia economic doar prin simpla mea prezenta aici !

    • oare cum de accepti asa usor situatia?:)

    • E intr-adevar ff greu, chiar eram anxios ff tare, dar acum am inceput sa ma obisnuiesc incet incet cu aceasta soarta, mai ales ca mi se spune in continuu atat in real life, la serviciu, (in Norvegia), cat si on-line, sa invat o data sa ma relaxez fata de propriile mele defecte. In real life in Romania nu mi se spunea chiar asa de des sa ma relaxez…nu stiu de ce, pt ca eu eram destul de anxios si acolo, dar poate ca aici sare mai mult in ochi, (iar mediul on-line e oarecum la acelasi nivel de perceptie oarecum paranoida ca si in Norvegia). Cred ca in Norvegia e considerat mai social acceptabil sa fii deprimat decat anxios, anxietatea e considerata un sentiment mai primitiv…si, intr-un fel, cf unor britanici e posibil sa chiar fie asa, (psihologii Norvegieni fiind destul de mult influentati de cei britanici mai mult decat de altii, mai ales, desigur, pe coasta de vest, care avea si legaturi cu vaporul pana acum cativa ani cu Marea Britanie)…dar mie personal intotdeauna mi-a placut MULT mai mult sa fiu anxios decat deprimat. Pur si simplu nu suport sa fiu trist, daca sunt trist vreodata, chiar si doar cateva minute, chiar ma simt bolnav. Pe cand daca ma simt anxios, nelinistit, vinovat…asta sunt chiar eu, si chiar imi place !

    • Dar nici extatic de fericire nu imi place sa ma simt, si asta mi se pare de nivel patologic, si ma cam feresc de asa ceva, e ca un semnal de alarma pt mine care ma indeamna la prudenta, ca de ex daca ma indragostesc si fara sa vreau ma simt ff vesel/fericit, atunci, chiar daca stiu ca e doar o stare temporara si nu are cum sa dureze ff mult, incep iar sa ma nelinistesc !

    • vezi, asta e dezavantajul de a sti prea multe…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close