Top Menu

 

Sau casa din fata. Sau casa noua. Sau camera buna. Sau camera frumoasa. Cei ce au avut-o sa le explice celor ce n-au avut-o ce inseamna.

Ceaalalta casa e specifica bunicilor nostri si lasata mostenire, de multe ori cu limba de moarte, in limbaj de lemn. Era un templu rece in care se intra foarte rar si niciodata incaltat. Era templul bibelourilor si al borcanelor de compoturi. Era templul covoarelor de sarbatori si al dantelelor puse pe mobila cea noua. Pe recamier nu dormea nimeni niciodata. La icoane nu se inchina nimeni niciodata. Tot ce aveau oamenii mai bun tineau acolo. Tot ce era nou, fara exceptii. Si toate erau noi, desi aveau zeci de ani, pentru ca nu le-a folosit nimeni niciodata. Pahare, vesela, haine, paturi, perne, toata avutia adunata intr-o camera, inchisa si supravegheata bine.
Stiti cine petrecea cel mai mult timp in aceasta camera, sa se bucure de toate lucrurile? Mortul! Vreo 3 zile. El era singurul care avea dreptul de a dormi in casa din fata.

Cred ca ati inteles ideea. Nu va privati de a folosi lucrurile cele bune. Nu adunati. Nu „puneti bine”. Folositi tot, chiar daca e aur. Rasfatati-va. Beti cafea din serviciul cel nou. Purtati cele mai bune haine. Uzati obiectele, nu pe voi insiva. Nu asteptati ocazii.

Nu va atasati de lucruri. Dati tot ce nu folositi. Inclusiv o carte, dupa ce ai citit-o, dati-o mai departe. Tot ce aveti sa va incapa intr-un geamantan, ca sa puteti pleca la nevoie. Nu va inconjurati de obiecte. Mai degraba de amintiri si de sentimente. De trairi. De stari. Nu va amagiti, nu luati nimic cu voi.

Despre autor

10 Comments

  1. Mda, un articol bine scris chiar dintr-un posibil punct de vedere literar al unei „fete din casa”…ideea de altfel mi-a venit cand am citit pe repede „casa din fata” si am avut imaginea unei „fete din casa” destul de stilate desigur asa ca in serialele despre sec 19 de la BBC…si mi-am inchipuit cum o fata din casa (chiar draguta si alfabetizata, nici macar nu fac misto si nu ma gandesc in mod peiorativ la profesia de valet sau manejara de vreme ce tinuta dlui Anthony Hopkins din Remains of the Day reprezinta chiar unul din idealurile mele de tinuta profesionala), scria acest articol in jurnalul ei personal in camera ei de la mansarda frumos decorata asa simplu cu un ghiveci de flori de camp pe pervaz si cu niste perdelute chiar ff estetice de culoare alba din materiale naturale de calitate superioara si cu broderie de tip asa cu gaurele festonate tot cu ata alba desigur in partea de jos…zau, chiar mi-a facut placere aceasta fantezie cu tine, ca autor, pe post de Anne Bronte…(sora dnelor Charlotte si Emily Bronte, care scria asa mai linistit romantic, nu asa cu suspans prea zbuciumat sau chiar gotic horror ca surorile ei)

    • De altfel chiar as insista sa precizez in continuare ca in casa bunicii mele din partea materna care avusese parinti totusi mai avangardisti nici nu existau asa de multe obiecte adunate gen bibelouri si milieuri si alte chestii vieneze desuete, cat despre cescute de portelan sau argintarie nici urma…aveau asa tacamuri moderne simple de inox si cescute din materiale mai gen Ikea, in stil minimalist
      pre-scandinav…desi trebuie sa recunosc ca bunica paterna insistase sa ia cu ea serviciul de cafea de portelan pictat in stil oriental (apropiat, probabil turcesc, nu chiar oriental indepartat chinezesc) cu niste camile si palmieri…ma rog, nu cred ca exista camile pe unde sunt palmieri, dar poate erau eucalipti, desi nici acolo nu sunt camile…oricum pastrase aceste lucruri de lux minunate chiar si dupa ce i-a fost demolata casa de pe strada cu plopii fara sot si se mutase la bloc…plus nu mai zic ca avea in dulap un guler de vulpe adevarata, cu ochi de sticla si mustati…zau, cem-am jucat eu cu vulpea aia, in fel si chip, ba ca o vanam pe sub pat, ba ca mi-o puneam in cap asa ca Davy Crockett, ba in jurul gatului… (dar numai cand dormea, ca nu
      aveam voie altfel)…zau, e bine totusi sa pastrezi niste suveniruri din astea daca ai de gand sa ai nepoti, ma gandesc…insa daca nu ai de gand sa ai nepoti, ma rog, nu e obligatoriu…

    • Unde dai si unde crapa. 🙂

  2. Imi pare bine totusi ca recunosti ca stilul baroc e cam desuet, adica de atunci a mai aparut si bidermeyer, nu mai zic ce revolutie au facut chiar mai aproape de vremurile noastre si scandinavii dupa ce au respins art deco in ceea ce priveste decoratiile interioare…

    • Zau, tu chiar ma inspiri ff artistic cu articolele tale…daca mai citesc de pe blogul tau mai e putin si devin expert si in decoratii interioare ! Cred ca dupa ce am inventat si euro-tortul (tot inspirat de pe blogul tau) in curand pot sa imi deschid chiar o firma de catering pt nunti…asta fiind de fapt unul din visurile mele de mica afacere personala dupa ce ies la pensie numai ca nu o prea am nici cu activitatile culinare, nici cu decoratiile interioare, insa invat asa rapid, cel putin partea teoretica, bazat pe ce scrii tu ! Uneori chiar ma simt inspirat sa exersez si practic…mai e putin si poate voi fi si eu pregatit de insuratoare !

  3. Mi-ai amintit de filmul „Departe de Africa” cu Meryl Streep e Robert Redford. Ideea e sà nu te atasezi de lucruri si nici de persoane prea mult, insà depinde de felul nostru de-a fi.

    • Da, un film bun. Posesiunile anuleaza libertatea.

      • Macar a citit cineva cartea ? E scrisa de o faimoasa autoare daneza si reprezinta memoriile ei…desi cartea e si mai trista decat filmul iar realitatea si mai horror, (pt ca autoarea s-a molipsit din pacate de o BTS destul de severa de la sotul ei pe care a apucat sa-l transmita si echivalentului lui Robert Redford din Africa…desi, ma rog, s-a tratat cu arsenic si se pare ca a facut niste teste inainte sa aiba relatia cu Robert Redford si exista niste documente cum ca e posibil sa nu i-l fi transmis…pt ca povestea e mai complicata in sens ca Robert Redford a avut o relatie cu alta femeie cam tot pe la vremea asta si acea femeie a avut o relatie cu un membru al familiei regale din UK, desi nu unul imediat pretendent pt tron, dar oricum…pana la urma l-au facut guvernator pe Australia si l-au se s din UE…adica zau, nu e de gluma cu BTS astea mai ales inainte sa se fi inventat penicilina)..zau, nici nu fac misto..adica
        autoarea romanului a avut realmente o
        viata destul de dificila, totusi a reusit sa
        scrie niste carti ff misto, a fost ff admirata profesional chiar si de de dl Hemingway, plus a supravietuit chiar destul de mult pana in anii 60 fara sa fie niciodata afectata de neurosfilis (o posibila faza 3 destul de severa a infectiei netratate sau doar partial
        tratate). Dar nu a fost ea cea mai promiscua la faza asta ci ailalti din jurul ei erau, adica efectiv a fost infectata cu BTS de barbat chiar in primul an dupa casatorie, si dupa aia desi s-a tratat si nici macar nu a avut amant pe Robert Redford decat dupa cativa ani buni dupa ce se despartise de barbat, pana la urma a fost inselata si de amant. A fost mai rau si mai trist chiar decat in film. Desi desigur era o persoana deosebit de inteligenta si de talentata si a imbogatit istoria literaturii universale cu niste scrieri chiar stilistic si tematic inedite pt acea vreme si a fost chiar candidata de 2 ori pt un posibil premiu Nobel pt literatura, atat in anii 30 cat si 60, desi au castigat asa la mustata altii.

        • Pt o alta ecranizare deosebita a unei alte carti scrise de dna Karen Blixen as recomanda Ospatul Babettei (Babette’s Feast), un film care mie mi-a placut ff mult, chiar mai mult decat ecranizarea aia semi-romantata a romanului memorialistic Out of Africa. Adreseaza niste teme de dragoste crestina imbelsugata si imbogatita cu erotism senzorial-gustativ intr-un mod care mie mi s-a parut chiar deosebit…desi desigur numai o persoana din cadrul culturii daneze ar fi putut scrie asa ceva…efectiv mi s-a parut la un anumit nivel ca un soi de scrisoare de consolare deosebit de eleganta la romanul Foamea al inaintasului norvegian
          Knut Hamsun plus adreseaza si impactul Revolutiei Franceze asupra nordului intr-un mod chiar optimist si de imbarbatare…ff elegant…ecranizarea este daneza, din 1987, regizorul este numit Gabriel Axel. Filmul a castigat Oscar pt cel mai bun film strain si a primit si un premiu la Cannes, acela Un certain regard.

        • Ne dai si-un nume?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close