Top Menu

Daca mergeti la Luvru sau in orice alt muzeu sau expozitie veti constata ca oamenii sunt mai preocupati de ei insisi decat de exponate. Vor petrece mai mult timp facandu-si poze cu exponatele decat studiindu-le. De fapt, interesul lor pentru operele de arta se evidentiaza in fotografii: mai in toate subiectul sta cu spatele la exponate. La fel e si in natura. Aceasta atitudine denota o problema psihologica: omul nu mai e interesat de clipa reala, pierde momentul in sine pentru a castiga e reflexie. De ce?

Pentru ca se traieste prea mult in virtual. Intr-o lume in care imaginea primeaza. Daca esti vazut si apreciat inseamna ca existi. Sau ma rog, existi doar daca apari pe anumite platforme sociale. Si nu oricum, ci dupa anumite standarde. Standarde false, desigur, ca si mediul respectiv. Si cum trebuie sa indeplinesti anumite conditii in acest mediu, vei poza de cele mai multe ori in pofida realitatii, impins de nevoia de apartenenta la un grup. Astfel ca toti vor pune fotografiile cele mai bune, cele mai frumoase si astfel se creeaza ideea aceasta de viata roz, de societate perfecta, de apogeu existential. Toti radem, toti o ducem bine, toti aratam bine.

Ei bine, incercarea asta de a expune numai o anumita parte din ceea ce suntem duce direct la depresie. Oamenii se hiperbolizeaza, traiesc intr-o alta lume care exista doar in mintea lor, cand de fapt sunt niste nimeni, exact opusul a ceea ce exprima. Se mint ani de zile si cand se trezesc la realitate sufera un soc si intra direct in depresie.

Ce e de facut? E simplu: recunoasterea si acceptarea pozitiei exacte. Cine esti tu de fapt. Ce ai? Ce poti face cu ceea ce detii cu adevarat? Renuntarea la mandrie. Renuntarea la obiceiul de a concura mereu cu ceilalti.

Despre autor

1 Comment

  1. Si aici sunt de acord cu tine. De aia eu nu pun nici o poza pe Facebook in care sa apar eu personal in fata castelelor sau langa oamenii de tip top model pe langa care defilez sau ma invart adesea chiar cu spatele catre ei. Eu prefer sa traiesc momentul ala inefabil care survine cand intorci spatele unui peisaj extraordinar sau unei constructii geniale fara sa impartasesc cu nimeni senzatia respectiva
    de extaz de care sunt patruns in acele momente.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close