Top Menu

Am mai scris discutia asta, dar se repeta des.
Ma suna un prieten din Ardeal, de la Cluj, roman adevarat. Partea lui din dialog o scriu cu bold.
-Da?
  -No.
             –No… ce?
             -No… salut. Ce faci?
             –Bine, merg de la munca acasa. Tu?
  -Apoi...
Tace. Ii aud respiratia rara in telefon. Astept, nimic. Intreb:
-Apoi ce?
-Apoi… aci la Cluj.
             Ma suni cu o treaba?
-Apoi… nu. Numa stau.
-Bine. Esti bine?
Nimic. Repet:
-Esti bine? Alo? Alo?
   -No, da ce ai, ca am auzit, nu striga… stai un pic…
Stau. Putin mai mult, il aud cum lucreaza ceva cu niste scule. Zice:
  -Ioi…

-Auzi?
-Da, ascult.
   -No…

-No te mai sun io. 
-Bine.
-Da auzi?
-Da…
-Nu azi, maine poate. 
Si a inchis.

Ma suna un prieten de la Bucuresti, roman adevarat. La fel, partea lui cu bold.
-Da?
-Esti nebun!
-De ce, m-au dat la stiri?
   -Ce faci frate, esti nebun?
-Bine, uite, cu munca…
-Ce munca, man, esti nebun? Ma lasi…
-Cu ce ocazie?
-Frate, esti nebun? Te-am inscris intr-o multinationala. Vine un baiat pe la tine sa-ti dea un card, esti nebun…
-Ce multinationala?
  -Stai chill ca ma ocup eu de asta. Doar ma stii, esti nebun?
-Pai, explica-mi…
  -Esti nebun, sunt la metrou, te pierd…

Despre autor

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close