Top Menu

         Am urmarit zilele trecute la stiri cazul tanarului care a stat degeaba opt ani inchis in penitenciar. Opt ani! Nu opt ore, sau opt luni si nu intr-o pensiune sau pe scaunul comod al unui birou. Inchis! Nu vreau sa vorbesc despre el. Despre el vorbesc ochii lui inlacrimati. Ii urez doar succes in ceea ce urmeaza sa faca.
         Cazul lui ma face sa ma gandesc iar la lupii protejati prin lege ai Romaniei. Sunt protejati fara a fi macar pe cale de disparitie. Ba chiar se inmultesc prea repede. Ma intreb cat trebuie sa fie de infometati ca sa nu se gandeasca ca hoitul pe care il sfasie sub ochii lumii se va termina intr-o zi. Desi lasa doar oase in urma lor, nimeni nu-i alunga, ba mai mult ii lasam sa inteleaga ca actiunilor lor sadice sunt indreptatite. Si-au castigat dreptul la masa prin lege. Prin legile lor. Si-au marcat teritoriul, l-au asigurat si s-au pus pe treaba. Pe cei care riposteaza fie ii invita la masa, fie pe masa. Le merge bine aici, nu vor sa plece pentru ca mereu vor gasi o prada speriata sau naiva pe care sa o consume. Ei nu trebuie sa stranga centura. De fapt nu pot, pentru ca burtile lor sunt in continua crestere.
          Unii au reusit sa fuga. Altii s-au aliat. Ceilalti asteapta speriati urmatoarea lege, ingroziti de moarte la gandul ca s-ar putea sa se incadreze. Sunt constienti ca radacinile si oasele ce le raman ca hrana nu vor multumi lupii tot mai flamanzi.

Despre autor

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close