Top Menu

            Eram luni prin Germania sa cumpar o masina, ca tot romanul. Il sun pe proprietar si stabilim sa ne intalnim seara, cica nemtii lucreaza pana tarziu. Mi-a dat ca loc de intalnire un spate de gara, langa o gura de metrou, cu niste restaurante si baruri pline de oameni de toate nationalitatile posibile. Romanu-i roman oriunde ar fi, asa ca mi-am luat ce arme aveam prin masina, niste haine rele in caz ca ne tragem pe jos si m-am pregatit de box. Vorbisem cu neamtul doar prin mesaje, era vorba de o masina scumpa, suma mare de bani, noi doar doi, din doi una era fata, in ditamai Jermania. Asa ca ne-am inteles: daca vin mai multi, fugim. Daca nu-s mari, eu lovesc si ea fuge. Daca ne duc dupa ei in locuri ciudate, fugim cu masina. Daca sunt bizari, ne facem ca nu suntem noi cumparatorii. Daca ne invita la ei in masina, nu urcam, dam cu spray si fugim. Ne-am facut traseul de fuga si strategia de lupta si am asteptat. Exact la ora cuvenita apar ei, nemtii, hotii, criminalii: una bucata copil neamt, blond, 19 ani, cu una bucata masina de 10 000 de euro. Cu acte, cu rezervorul plin. Si se da jos si-mi prezinta masina si ma invita s-o conduc, sa ies pe autostrada, in oras, unde vreau eu. Si masina avea o indoitura pe care nici n-o vazusem si-mi zice el despre ea si era calm si amuzant.
            Am stat si m-am gandit: ce mult conteaza sa traiesti intr-o tara in care cuvantul de ordine e lege si respect, sa nu traiesti cu stresul ca la fiecare pas cineva vrea sa te fure sau sa te omoare. Si cum suntem noi, romanii, crescuti intr-o jungla de oameni, unde ne comportam mai rau ca animalele, mintindu-ne si furandu-ne noi intre noi.

Despre autor

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close