Top Menu
         Voi scrie mai rar si mai lung, sa echilibrez cantitatea.
         Într-un context în care lucrurile și stările se schimbă repede și haotic, specia umană e în pericol. Omul e pe cale de dispariție,ȋntr-un proces de transformare radicală.
        Am primit o provocare să dezbatem subiecte de actualitate, subiecte ce ar trebui săse consume. Dacă fac asta, apuc, împotriva voinţei mele, pe cărarea largă și dreaptă ce duce spre universalăgroapă comună. Nu consider nimic mai important și mai prioritar decât conștientizarea maladiei ce impune formarea unei cruste în jurul Omului.
        De la începuturi omul a supraviețuit și s-a perfecționat datorităprovocărilor. I-a fost frig și a inventat focul. A fost în pericol și a inventat arme. A învatat să-și dezvolte rațiunea și a înțeles că mâine trebuie să trăiască mai bine decât azi. Acțiunea a avut avânt până în zilele noastre. Ne-am blocat. Si Omul a ajuns o formă, o imagine şi existădoar prin prisma lucrurilor pe care le deţine.Procesul de dezvoltare al omului s-a oprit şi s-a transformat în procesul de dezvoltare a ceea ce deţine omul. Paradoxal, cu cât omul ocupă o mai micăparte din totalul om plus lucruri aferente omului, cu atât e mai om. Tot acest sistem de substituţie care functioneazăalimentat de pedeapsa universalăcontemporană numităconcurentă îngroapăpuţin câte puţin omul, ucigând în mod discret şi regulat simţurile, sentimentele, trăirile. Efectul e simplu şi grav, de respingere, de îndepărtare şi distanţa dintre membri societăţii creşte în raport cu pretenţiile pe care aceasta le impune.
        Totul e superficial, începând de la rugăciunea de dimineaţă pânăla somnul de peste noapte. Din credinţăşi din culturăa ramas doar numele. Educaţia nu mai contează, pentru că nu mai e condiţie a civilizării. Toate valorile reale sunt perimate iar cei care se mai agaţăde ele rămân în urmă. Legea nescrisă a reuşitei e sfântăsi imbatabilă. Deşi e opusul a ceea ce înseamnăsfânt. Bătălia pentru Om se duce cu arme inegale. Şansele sunt inegale.
        Omul e obligat săînţeleagăcă apartenenţala societate se face doar în condiţiile în care respectă cerinţele acesteia. Involuntar îşi schimbă priorităţile. Grav e că aceste priorităţi sunt alese de altcineva. Mai grav e căaceste priorităţi se schimbă atât de rapid, generate de evoluţie, încât nu mai reuşim săţinem pasul. Şi toată existenţa se reduce la a ajunge din următurma, la a nu rămâne pe dinafară, la o alergare care înseamnăbani, timp, energie şi care te duce mereu la capătul cozii.
În scurtele momente de luciditate nu poţi decât săpriveşti la distanţa dintre tine şi Om, săregreţi, apoi săţi suprimi regretul cu o convingere falsăcă faci ceea ce trebuie şi săfaci încăun pas spre înainte, dacămai ştii unde e înainte şi unde e înapoi şi sămăreşti acea distanţă.

Despre autor

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close